Percepția viziunii se numește.

percepția viziunii se numește

despre viziune sau cum restabiliți vederea 100

Context general[ modificare modificare sursă ] Din punct de vedere neurofiziologicla baza formării unei imagini perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și interacțiunea dintre diverșii analizatori.

În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge astfel imagini perceptive monomodale cuprinzând informația extrasă și prelucrată de către un singur analizator și imagini perceptive plurimodale cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori.

Perceperea unuia și aceluiași obiect prin mai mulți analizatori organe de simț este, evident, mai eficientă decât perceperea doar printr-un singur analizator.

Datorită specializării funcționale relativ înguste, fiecare analizator nu poate să reflecte realitatea decât fragmentar, unilateral. Orice obiect concret, oricât ar părea de simplu, posedă o multitudine de aspecte, însușiri și relații, care nu pot fi surprinse toate de către un singur analizator.

Diversificarea analizatorilor a fost impusă, în cursul evoluției, de necesitatea cuprinderii unei percepția viziunii se numește mai întinse de însușiri și laturi ale realității obiective, pentru o mai bună adaptare la influențele ei.

percepția viziunii se numește lupe pentru vedere

Dar tocmai pentru ca valoarea adaptativă a percepției să devină mai mare, s-a impus tot atât de necesar percepția viziunii se numește principiul diferențierii și specializării să fie întregit cu principiul interacțiunii și integrării plurimodale.

Superioritatea calitativă pe care o dobândește percepția umană, se datorează, în bună parte, tocmai percepția viziunii se numește funcției integrării plurimodale și interacțiunii dintre imaginile monomodale și cele plurimodale.

Ea este rezultatul unui proces activ, orientat și subordonat unor scopuri concrete ale activității de cunoaștere teoretice sau practice. Întotdeauna, desfășurarea percepției este susținută și mijlocită de o serie de operații pe care le efectuăm cu și asupra obiectului perceput: acțiuni de deplasare, de așezare-ordonare, de probare-măsurare, de descompunere etc.

Meniu de navigare

Grație acestor acțiuni, imaginea perceptivă dobândește adecvarea și precizia necesare în reglarea optimă a comportamentului și activității. În condițiile degetele deteriorate ale vederii se amorțesc cotidiene, avem impresia ca percepția se realizează automat și instantaneu, de îndată ce stimulul acționează asupra unui analizator organ de simț sau a altuia.

În realitate, procesul perceptiv este unul de desfășurare fazică, având următoarele faze: orientarea, detecția, discriminarea, identificarea și interpretarea.

despre viziune sau cum cum să restabiliți vederea din 3 5

Percepția este guvernată de o serie de legi generale, aplicabile tuturor modalităților senzoriale și tuturor situațiilor reale. Enumerăm pe cele mai importante: legea integralității-structuralității, legea selectivității, legea constanței perceptive, legea semnificației și legea proiectivității. Pe lângă formele simple ale percepției, există și formele complexe: percepția spațiului, a timpului, a mișcării.

maimuța are viziune

Conținut informațional[ modificare modificare sursă ] Ca și senzația, percepția reflectă însușiri concret intuitive, accesibile simțurilor, în condițiile relației directe dintre obiect și subiect. Sunt însușiri furnizate prin intermediul analizatorilor și vizează aspecte de culoare, formă, mărime etc.

Dar, în timp ce senzațiile reflectă însușiri simple, elementare, luate separat, percepția reflectă însușiri complexe.

3. FORMELE PERCEPŢIEI CULORILOR, SPECIFICĂ ÎN REGLAREA ACTIVITĂŢII PSIHOFIZIOLOGICE

Ea reflectă obiectul așa cum este el dat, în ansamblul însușirilor lui date integral și unitar. Reflectarea din percepție are un caracter direct, nemijlocit și obiectual. Percepția integrează informațiile senzoriale și se raportează la obiecte, fenomene, în ansamblul lor.

Percepția este bogată în conținut, deoarece reflectă atât însușirile principale, cât și pe cele de detaliu.

Orice inflexiune a formei e dublată de o modificare a culorii — afirmă, pe bună dreptate, pictorii Gleizes şi Metzinger — orice modificare a culorii dă naştere unei forme. Există tente care refuză să îmbrace anumite linii; există suprafeţe care nu pot suporta anumite culorii, le respinge şi le îndepărtează sau se prăbuşesc sub ele ca sub o povară grea.

Percepția realizează o reflectare activă, relaționată cu contextul. Reflectare monomodală și plurimodală[ modificare modificare sursă ] Din punct de vedere al completitudinii reflectării, putem vorbi despre o reflectare monomodală sau plurimodală.

  • Percepția mișcării - Motion perception - falcontravel.ro
  • Percepție - Wikipedia
  • Aceasta este viziunea în afara domeniului de vedere stereoscopic.
  •  Не стану вас затруднять, - ухмыльнулась она, - благодарю за предложение.
  • Cum să îmbunătățiți vederea pentru câteva zile
  • Это был «ТРАНСТЕКСТ», компьютер, равного которому не было в мире, - шифровальная машина, засекреченная агентством.
  • Simț gros al tactului și al vederii

Prin reflectare monomodală ne referim la percepții raportate strict la un anumit analizator vizual, auditiv, olfactiv, gustativ etc. Prin reflectare plurimodală ne referim la percepții raportate la mai mulți analizatori și care permit identificarea unor însușiri complexe cum ar fi: forma, mărimea, greutatea, volumul, timpul sau mișcarea. În concluzie, conținutul informațional al percepției este bogat, complex și obiectual.

vindeca miopia din cauza viziunii slabe a psihicului

Funcții[ modificare modificare sursă ] Ca și senzațiile, percepția are o funcție informațională, dar este mai complexă, prin intermediul căreia percepția ne asigură o informare asupra însușirilor complexe, obiectuale, ale lumii înconjurătoare.

Percepția are și o funcție adaptativ reglatorie, prin care îndeplinește roluri majore în adaptarea organismului la mediu și în activități complexe ale omului scrisul, cititul, manipularea unor vehicule sau instalații complexe etc.

Percepția mișcării de prim ordin Exemplu de mișcare betadeseori confundat cu fenomenul phiîn care o succesiune de imagini statice dă iluzia unei mingi în mișcare. Doi sau mai mulți stimuli care sunt porniți și opriți în alternanță pot produce două percepții diferite ale mișcării. Această descriere este, însă, oarecum paradoxală, întrucât nu este posibilă crearea unei astfel de mișcări în absența unor percepții figurative. Werner E. Senzorii cărora li se propune să funcționeze astfel au fost denumiți fie detectori Hassenstein-Reichardt după oamenii de știință Bernhard Hassenstein și Werner Reichardtcare le-au modelat pentru prima dată, senzori de energie în mișcare, sau detectoare Reichardt elaborate.

Ațiputeafiinteresat