Cum mi-am redat viziunea minus 4.

Standard O personalitate atât de accentuată prin originalitatea, deschiderea şi iradianţa gândirii sale muzical-filosofice, ca aceea a compozitorului Aurel Stroe [1]nu poate fi ştearsă — odată cu dispariţia ei fizică — din memoria contemporanilor şi chiar a celor mai tineri, care-l cunosc, indirect, doar prin intermediul audiţiei unora dintre operele sale.

Pentru a sesiza fisurile punctiforme din interiorul formei, privită în unitatea ei, e nevoie însă de o analiză fină a detaliilor, a variaţiilor acesteia. Şi, nu întâmplător mi-am intitulat disocierile Drumul spre transcendenţă sau Deschiderea spre transcendenţă — în ciuda faptului că Maestrul refuza să recunoască faptul că, prin întregul său sistem componistic a ţintit, întotdeauna, transcendenţa.

Drumul spre transcendenţă. H să ne cum mi-am redat viziunea minus 4 forma de chiasmus pe care o generează cele 4 sunete-simbol: si bemol-la-do-siCum mi-am redat viziunea minus 4 Stroe netezeşte calea Crucifixus-ului din Mandalape parcursul acestor trei opus-uri. Încă din Prairie…, e anunţată aşa-numita de către compozitor, eterofonie rotativă, creată de mersul cromatic descendent, rapid, în valori de şaisprezecimi, intonat de flaut, oboi, clarinet în si bemol, fagot, corni în Fa, în timp ce trombonii fac acelaşi lucru, dar în sens contrar ascendent.

Toate aceste configuraţii ritmice se petrec pe fondul-magmă întreţinut de multifonicele care-şi interferează traseele — fiecare boala dispreț fiind divizat într-un număr de 4 până la 6 instrumente.

cum mi-am redat viziunea minus 4 boli de inimă și vedere încețoșată

Una are calitatea de a comprima, cealaltă de a dilata timpul, deşi Timpul rămâne unidirecţional, ca în toate lucrările lui Aurel Stroe. Alternarea dihotomiei construcţie-deconstrucţie favorizează infiltrarea corzilor, improvizând, dar şi a saxofonului sopranino în mi bemol. El iese din contemplarea iniţială sunete acute prelungipentru a imita formule cum mi-am redat viziunea minus 4 şi chiar intervalice ale trompetelor, generând valuri sonore mereu mai ample şi mai înalte.

Firul luminos al saxofonului re-apare la reperul E susţinut nu numai de ţesătura — acum rarefiată — a multifonicelor de la corzi. Percuţia şi pasajele ascendente ale trompetelor în surdină şi apoi ale celor descendente, în ritm sacadat, bine marcat şi ale celorlalte instrumente de suflat perturbă atmosfera ireală instaurată, cu uşoare nuanţe groteşti, ca în simfoniile mahleriene Mahler fiind unul dintre reperele constante ale lui Aurel Stroe, alături de Gesualdo, printre alţii.

Corzile îşi încheie acum procesul de estompare diminuendo a individualităţilor, început încă de la reperul E2. Sonoritatea îşi rarefiază progresiv densitatea, câştigând în limpezime şi spaţialitate, permiţând ecoului să vibreze în interior, ca atunci când instrumentele se acordează, trecând arcuşul pe corzile libere.

Tempo-ul cerut de către compozitor în acest moment este Tranquillo.

Oamenii destepti sunt idioti

Saxofonul bariton în mi bemol, fără muştiuc, ia locul saxofonului sopranino, cu sunete învăluitor-mîngâietoare éolson flattersonnécombinate cu emisii vocale ale unor cuvinte nesemantice, incantatorii, de o candoare primordială: TA-TU-TI, TU-TI etc. Imaginea celestă a secvenţei durează însă…cât o revelaţie, ca în cazul instaurării melogramei B.

Uneori, chiar prin persiflarea lui, cu riscul de a părea superficial şi…iconoclast! Astfel încât, după numai a de măsuri, Aurel Stroe opune atmosferei de comuniune totală a omului cu Universul, o distorsiune, numită — după pânza suprarealistă cu acelaşi titlu, a lui Joan Miró - Carnavalul arlechinului, cu indicaţia Scherzando. Ne aflăm aşadar în faţa unei intruziuni groteşti, arţăgoase, caraghioase, ca o altă reminiscenţă mahleriană, menită să bruieze litania saxofonului, metamorfozată — culmea ironiei!

Matricea unei asemenea viziuni antinomice îşi are obârşia, în ultimă instanţă, în forma mentis a antichităţii greceşti; de exemplu în tragedia antică Oedip de Sofocle-Enescu, unde, cu puţin înainte de declanşarea tragediei propriu-zise, puteau fi auzite ritmuri dinamice, dansante, chiar cum mi-am redat viziunea minus 4. Insertul ritmic, carnavalesc, cu accente dramatice, datorate emiterii sunetelor prin acţiunea limbii asupra saxofonului deposedat de muştiuc, încorporează în desfăşurarea lui repetitivă şi ecouri din pasajele destinate de către compozitor trombonului, în Choephorele bunăoară.

Instrumentul solist parcurge un traseu intervalic şi ritmic aproape identic cu primul.

De ce oamenii inteligenți eșuează și proștii reușesc în viață

Acordurile primului grup de suflători flaut, oboi, clarinet în si bemol, fagot răsună paronimic să zicem, în comparaţie cu cele de la-nceputul lucrării, dar sunt plasate pe fundamentale diferite. Multiplă intertextualitate şi para-textualitate ce se complexifică pe măsură ce fiecare compartiment instrumental e asimilat, magnetic, de aceste coloane demiurgice.

Se petrece ceva uimitor: această dependenţă are darul de a le reda libertatea de expresie: fiecare instrument îşi recapătă individualitatea, desprinzându-se din magma multimobilelor, comprimate până atunci. Liniile lor melodico-ritmice devin mai destinse, mai fluide, mai armonioase chiar compozitorul sugerează de mai multe ori ca expresia să fie armonioso : locul saxofonului solo e luat acum de violina solo multimobilul nr.

Timbralitatea ei se aseamănă cu cea a  saxofonului sopranino; violoncelul cântă şi el solo, urmând linia descendentă a multimobilelor nr. Păstrând tempo-ul — Scherzando — al Preludiului nr.

  1. Miop Septembrie
  2. Aurel Stroe – In Memoriam | No. 14 plus minus
  3. Like M-am intalnit ieri la supermarket cu un vechi client de pe vremea cand lucram in IT si mi-am adus aminte de un lucru pe care mi l-a spus demult, acum vreo ani, cred.

Cu deosebirea că, în loc de si becar, compozitorul român optează pentru si bemol, păstrând calitatea originală a tonalităţii do minor în care e scris fragmentul debussyst la care ne referim.

Contrastul dintre cele două entităţi e accentuat de repetarea obsesivă a acordurilor de la oboi, care cântă, intonând cu ajutorul unor tehnici de emisie diferite, o serie de microintervale tensionate, relaxate, ori combinate p.

La o distanţă de 22 de măsuri, oboiul 1 îşi începe depănarea firului de lumină pe sunetul mi bemol spre deosebire de mi natural din deschiderea părţii a 4-a a simfoniei brahmsiene, repartizat la flaut şi oboi, printre alte instrumente de suflat.

Aşadar, Aurel Stroe alternează forma acordică a passacagliei cu cea desfăşurată, de la începutul mişcării a patra. Varietatea ritmico-timbrală şi expresivă cultivată de către compozitor în opus-urile sale uimeşte şi încântă de fiecare dată, prin originalitatea soluţiilor componistice şi, nu în ultimul rând, prin aceea a soluţiilor grafice, ca nişte pictograme.

Din masa amorfă iniţială se trece subit la ritmul acela de toacă, semnalat şi în legătură cu Prairie, Prières. La început, marcat cu bătăi ale mâinilor pe suprafaţa instrumentelor din piele, ritmul — în formule mereu variate — îşi amplifică şi reverberaţia prin adăogarea altor două instrumente de percuţie: bongos şi congas. Gustul autorului pentru dihotomii sau pentru armonizarea contrariilor se manifestă prin fuziunea realizată între ritmul primitiv, ritualic cel al solstiţiului şi cel creştin al colindei.

Eterofonia rotativă aceeaşi pe care o vom regăsi în Mandala…poartă amprenta jocului — volatil, suplu, pandant al celui din Mandala - cu diferenţa că acesta din măsurarea vederii e mult mai ferm marcat şi, ca atare, mai concret, material.

Schimbarea de atmosferă, deşi cu efecte de joc, pregăteşte instaurarea primei Epiphanii, dedusă din diferite variante ale multimobilului violinelor.

cum mi-am redat viziunea minus 4

Pe lângă cum mi-am redat viziunea minus 4 lor bachian — ecouri din Partitele pentru vioară solo? Acolo, valorile de note sunt preponderent doimi, pătrimi şi optimi, iar în Ciaccona, mai ales optimi şi şaisprezecimi. Din acest punct de vedere, epifaniile au un statut asemănător cu Canoanele Artei fugii, pe care, fiecare interpret îşi ia libertatea de a le plasa în diferite puncte ale desfăşurării contrapunctice. Începând cu Ripresa con alcune licenze.

Calmo, Rigoroso p. După climaxul acordic, apărut la reperul 39 în ff, toate elementele ritmico-melodico-timbrale încep să se retragă, curgând invers aşa cum vom vedea şi mai nuanţat în Mandala.

Rămân doar multifonicele, ca o matcă ce absoarbe parcă instrumentele cum mi-am redat viziunea minus 4 coarde sau în care se izolează în tăcere, diminuându-şi intensitatea până la disoluţia multimobilului. Sonoritatea va fi înlocuită progresiv, începând cu reperul 39, viziune senilă ce este pauze din ce în ce mai lungi, proporţionale cu şirul lui De ce viziunea slabă se înrăutățește, insinuate după fiecare element.

Frumusete din adancurile marii: interviu exclusiv cu Moty Fridman, fondatorul Minus 417

Apariţia lor produce de fiecare dată o falie, o ruptură din care se iveşte însă — tot de fiecare dată - încă o rază de lumină. Secţiunea se intitulează Quasi una Cadenza. Ecoul aneantizării se prelungeşte în Ripresa II. Calmo, rigoroso. Percuţia steel-drum, vibrafon, tamburul piccolo, gongul, Gran-cassa îşi menţine ritmul, diminuându-şi însă  valorile de note, de la şaisprezecimi, la treizecidoimi, efectul auditiv fiind acela de materie nisipoasă. Între diferitele grupuri de percuţie se instalează un contrapunct ritmic, ca un dialog între gol-plin, între sursă şi ecoul ei.

Ciaccona grave: senza rigore emphatisch, in baroker Artnotează compozitorul pe ultima filă a partiturii Ciacconei con alcune licenze. Épiphanie III poartă, deci, indicaţia: Ciaccona grave: senza rigore şi, pe deasupra, emfatic, ca în arta barocă.

Acum apare la violă ciaccona, aproape deloc bruiată, aşa cum fuseseră primele două, de câteva dintre multimobilele violinelor şi violoncelului. Aici ar fi centrul cercului mare subl.

Aurel Stroe – In Memoriam

Deci, ar trebui cântată întâi Prairie, pe urmă Mandala şi pe urmă Ciaccona. Aceasta din urmă poate fi permutată la rândul ei cu Prairie, Prières. Mandala rămâne întotdeauna la mijloc, centrul mandalei fiind şi centrul hiper-mandalei, ca să spun aşa.

Fiecare violină — din cele 24 — cântă un alt text. Jocul ritmic al corzilor şi al percuţiei 3 tamburi, 3 Tom-Toms şi Gran-cassadau impresia de acordaj colectiv sau de incantaţie magică pentru alungarea demonilor.

Momentul va reveni, algoritmic, cu diferite intensităţi sonore. Periodic, acest spaţiu uniform e violentat  — la propriu — de intervenţia unui alt grup de percuţie vibrafon, marimbă, piatti piccolicu acorduri asemănătoare unor lovituri sticloase.

cum mi-am redat viziunea minus 4 dacă acuitatea vizuală este de 30

Spaţiul din jurul acelor sunete începe să se densifice, amplificând reverberaţia şi consistenţa acelor sunete, după principiul bulgărelui de zăpadă — sugestie oferită de către compozitorul însuşi chiar pe prima pagină a partiturii-manuscrise: Augmentation en boule de neige.

În mersul lor discret, în nuanţe de p şi pp sau molto cum mi-am redat viziunea minus 4, până la diminuarea totală, multifonicele nu încetează în a pregăti locul tópos-ul adecvat manifestării prezenţei, până atunci absente, a imaginii sacre prin excelenţă, tot aşa cum făcuse Bach în vederea dezvăluirii prototipului B.

În acest scop, Aurel Store purcede la rarefierea citeşte purificarea spaţiului — până atunci o masă sonoră mai mult sau mai puţin amorfă. Atât grafia paginilor respective, cât şi efectele timbrale seamănă cu acordurile de început ale lucării Prairie, Prières.

Numai că, acolo erau tronsoane acordice în ff, iar aici acordurile sunt compuse din mersul orizontal individual al fiecăruia dintre cele 8 sunete supraetajate. Ca şi când ar dori să temporizeze contactul cu sacra immagine, Aurel Stroe recurge la acest prim insert suprarealist în…povestirea sa.

Rarefierea conduce — în mod neaşteptat — la re-apariţia conglomeratelor acordice, la suflători, după modelul celor din deschiderea Ciacconei, într-o nuanţă mult mai delicată însă. Mereu imprevizibil — deşi mereu consecvent cu sine şi cu ideea denivelărilor, a rupturilor morfogenetice, unde continuum-ul e fracturat de discontinuităţi pentru a fi recompus sau reabilitat ulterior, dar pe un alt plan şi într-o dimensiune diferită cum mi-am redat viziunea minus 4 precedenta - Aurel Stroe introduce, între blocurile acordice, din 4 în 4 măsuri, şi apoi din 6 în 4 măsuri, o secvenţă scurtă, cu sunete serafice, intonate de 6 flauţi, denumind-o Choroï cu un termen grecesc.

La fiecare revenire, acest insert îşi extinde numărul măsurilor — de la una la două, de la două la 5 şi, din nou la două, revenind, în final, la o singură măsură. În intervalul re-apariţiei fragmentului numit Choroï — purtând invariabil indicaţia dolce, dar şi quasi trombe lontane, când sunetele se transformă din note întregi în şaisprezecimi - se adaogă, ori se suprimă unele instrumente; se produc permutări ale acestora până se ajunge care prima dată a văzut eterofonia rotativă, menţionată ca atare de către compozitor, la pagina Ajungem la secţiunea a V-a Pasiunea sau Mireasa dezbrăcată….

Partitura vocală cuprinde timpi şi spaţii indefinite, de la cântul ritual, esoteric, la cel liturgic, angelic. Prima fusese Rarefierea; cea de-a doua, Choralul inharmonic secţiunea a IV-acea de-a treia, momentul intitulat Choroï.

Ațiputeafiinteresat